Strada Elena Doamna – cândva o zonă albă a Iașilor

Una dintre cele mai cunoscute și, totodată, circulate străzi din centrul Iașilor este Elena Doamna. Această stradă, ce pleacă din celebrul Târgu Cucu și se oprește în Bucșinescu, prezintă celor ce o parcurg, de-a stânga și de-a dreapta ei, deopotrivă biserici și restaurante, case vechi cu un singur nivel și construcții noi ce țintesc cerul, locuințe și instituții, parcuri și parcări, lumini și obscur, urme ale etniilor care au locuit și locuiesc această zonă…

În ultima vreme, restaurarea unor edificii de pe această stradă, așa cum e cazul casei industriașului evreu Joseph Zoller, a adus un licăr de speranță că se poate recupera și păstra ceva din frumusețea și farmecul de odinioară al acestei zone.

Întrebând pe oricine despre numele acestei străzi, vei primi cu siguranță un singur răspuns: „Doamna Elena Cuza a avut reședința aici.” Continuarea străzii Cuza Vodă în strada Elena Doamna îndeamnă și ea spre această părere. Și poate e bine, chiar dacă realitatea istorică nu susține această ipoteză, că ieșenii își ancorează conștiința urbană și de familia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Puțini dintre ieșeni știu, însă, că, înainte de a fi denumită Elena Doamna, aceasta a fost strada Făinei, strada Fânăriei, strada Albă ori strada Agenției Austriece. Înțelegem, deci, că, înainte de a primi actuala denumire, strada a fot identificată după activitățile din zonă sau după existența aici a unor edificii de o importanță deosebită (Biserica Albă și Agenția Austriacă). Singura rămășiță a acestor denumiri este actuala stradă (fostă stradelă) Albă, ce coboară din Elena Doamna, pe lângă Biserica Albă, înspre șesul Cacainei. Așadar, Biserica Albă, cel mai bătrân edificiu din zonă, este cea care, pe vremuri, a definit întreaga zonă.

Biserica Albă, având ca hram Sărbătoarea „Schimbarea la Față” (6 august), și-a primit supranumele în secolul al XVIII-lea, în vremea în care aceasta făcea, probabil, notă distinctă față de celelalte biserici din zonă, fiind zugrăvită și văruită în alb (N.A. Bogdan, Orașul Iași – Monografie istorică și socială, ilustrată, Ed. Tehnopress, Iași, 1997, p. 224).

De reținut este faptul că, în Iași, a mai existat cel puțin o biserică ce avea supranumele de „Biserica Albă”, și anume o biserică aflată pe actualul amplasament al Catedralei Mitropolitane (N.A. Bogdan, Orașul Iași…, p. 224).

Primele menționări ale bisericii ca „Albă” apar în anul 1682. În acel an, numele bisericii apare în mai multe documente privind niște schimburi de terenuri între domnița Nastasia, a lui Gheorghe Duca voievod, și Anița, soția răposatului mare logofăt Solomon Bârlădeanul (Documente privitoare la Istoria Orașului Iași, vol. II (1661-1690), editate de Ioan Caproșu, Ed. Dosoftei, Iași, 2000, doc. nr. 574, pp. 509-511, doc. nr., 577, pp. 512-513, doc. nr. 578, pp. 514-515). Despre această biserică se spune că a fost din bârne, tencuită și văruită în alb (Viorel Ehan, Mănăstiri și biserici din Orașul Iași și împrejurimi, Ed. Tehnopress, Iași, 2003, p. 166). Nu se știe în ce condiții această biserică fie s-a năruit, fie a suferit stricăciuni sau doar s-a dorit a fi refăcută, dar, în jurul anului 1750, regăsim actuala Biserică Albă, din zid, cel mai probabil refăcută de un anume „popa Velișco”.

Despre acest preot, probabil ctitor al bisericii dimpreună cu locuitorii din zonă, nu se cunosc foarte multe date. Izvoarele vremii ni-l arată drept un preot știutor de carte și de încredere. (Numele acestui preot apare în mai multe acte, fie ca martor, fie ca persoana care a întocmit respectivul document. Documente privitoare la Istoria Orașului Iași, vol. V (1741-1755), editate de Ioan Caproșu, Ed. Dosoftei, Iași, 2001, doc. nr. 654, p. 419, doc. nr. 860, pp. 584-585, doc. nr. 862, p. 586-587). Un document din data de 28 august a anului 1760, prin care „Maria comisoaia” dădea danie bisericii din Iași o parte din satul Soloneț, din ținutul Vasluiului, îl numește pe „popa Velișco proin (fost) protopop”:

„Adică eu, Maria comisoaia, fata lui Vasilie Brahă – armaș, scriu și mărturisesc cu această adevărată scrisoare a mea la mâna sfinției sale părintelui Velișco proin protopop, de la sfînta Biserică cea Albă din Iași, unde este hramul Nașterea Domnului Dumnezău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, precum să se știe că, de nime silită, nici asuprită, ci de a mea bunăvoie am dat aceștii sfinte biserici toată partea cât să va alege a tatălui meu din satul Solonețul, de la ținutul Vasluiului, pentru sufletul părinților miei și pentru al nostru și a toată săminția noastră. Numai și numitul părinte să fie dator a ne scrie la pomelnicul svintei biserici și să ne pomenească la svântul jărtvelnic, cât a milui Dumnezău a fi această zvântă biserică în stare, atât svințenia sa, numitul proin protopop, cât și alți preoți ce vor fi după vreme. Și de acum înainte să fie volnic svinția sa a stăpâni toată parte tatălui meu de mai sus scrisă, cât se va alege, după scrisori ce i-am dat vechi, ca dreaptă moșie svintei biserici.

Și la această danie și miluire ce am făcut cu svânta biserică, să nu fie nimeni volnic din rudile mele sau den săminție mea a răscumpăra această parte sau a o vinde cuiva, fără decât să remâie dreaptă danie și moșie svintei biserici, neclătită, nestrămutată în veci. Iar carii s-ar ispiti peste această scrisoare a mea, ori din rude sau den sămințiia mea, ca să o răscumpere sau să o vândă cuiva, unii ca aciia să fie neiertați de Domnul Dumnăzău și de Maica Svinției Sale, Precurata Fecioară Mariia, și de mine nevrednica și păcătoasa. …” (Documente privitoare la Istoria Orașului Iași, vol. VI, (Acte interne 1756-1770) editate de Ioan Caproșu, Ed. Dosoftei, Iași, 20004, doc. Nr. 311, p. 267).

Faptul că preotul de la Biserica Albă a fost și protopop ne poate indica faptul că era un preot cunoscut și că și biserica în care slujea era una de frunte.