CASA IOSEF ZOLLER – RESTAURARE

Demersul salutar al restaurării şi reconstrucţiei imobilului situat pe strada Elena Doamna nr. 39A a fost cu siguranţă unul anevoios. Este de notorietate că procesul de ranforsare, de sub-zidire, de întărire a structurii unui edificiu de la sfârşitul secolului al XIX-lea – început de secol XX ori reproducerea sculpturii şi picturii murale reprezintă o muncă de Sisif, cu atât mai mult cu cât imobilul este clasat ca monument istoric şi se află într-un sit rezidenţial, care este alterat fizic şi urbanistic. Faptul că un Avocat de anvergura doamnei Gianina Vera Poroşnicu are în agenda proprie redarea prin renovare, într-un mod profesionist, a unei construcţii-stil este remarcabil.

Actualul proprietar a achiziţionat imobilul construit în 1912 într-o stare avansată de degradare, care punea în pericol locuitorii lui. Restaurarea pe parcursul unor ani buni a întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte complexitatea etapelor de reconstrucţie şi consolidare, dar şi din partea birocraţiei aprobărilor într-un stat în plin proces de tranziţie. Este ştiut faptul că ingineri sau meseriaşi profesionişti sunt tot mai „greu de găsit”.

Casa vândută de Iosef Zoller în 1937 a fost rechiziţionată de comunişti şi transformată în sediu pentru Ministerul Muncii după 1949 şi, apoi, pusă la dispoziţia chiriaşilor statului, împărţită ulterior în patru „apartamente”, aşa cum a fost „descoperită” de doamna Avocat Poroşnicu, în anul 2013, când o achiziţionează de la chiriaşii statului.

Imobilul căreia i-a fost redat romantismul de altă dată, caracterizat printr-o simetrie, eleganţă şi rafinament cu totul aparte, a primit numele ce i se cuvenea: Casa „Iosef Zoller”. Faptul că i s-a dat Cezarului ce este al lui, de către „salvatoarea” acestui imobil, anume meritul de necontestat al „ctitorului” Iosef Zoller, este cu atât mai  remarcabil cu cât, în societatea rapace cu care suntem contemporani, momentele de generozitate şi adevăr devin pe zi ce trece tot mai rare.

Sunt onorat că, în mandatele mele de Consilier Local al Municipiului Iaşi, au fost restaurate unele imobile precum Casa „Iosef Zoller”. Monument istoric şi, totodată, reprezentativ al ideii de reşedinţă a unui industriaş, comerciant sau mic burghez al localităţii Jassy, imobilul în stil neoclasic ilustrează epoca şi moda vremii – oferind savoare modului de viaţă ieşean. Acest stil de arhitectură a fost folosit de constructorii şi arhitecţii acelei perioade în marile capitale ale Europei, precum Viena, Paris, Madrid, Lisabona, Roma etc. Încă o dovadă în plus că, în Iaşul antebelic, parfumul european era de esenţă puternică. Mai mult decât atât, Iaşul având o poziţie geografică specială, avea un mix de stiluri, atât orientale, cât şi europene.

Trebuie să recunoaştem că o Comunitate Evreiască precum cea din perioada interbelică a avut un rol important în evoluţia urbanisticii Ieşene.

Iosef Zoller era unul dintre evreii bogaţi din Iaşi, care au creat plus-valoare comunităţii ieşene şi au lăsat în urma lor o istorie care nu a putut să fie ştearsă de niciun sistem represiv (legionar), totalitar (comunist) ori un sistem dezorientat şi slăbit (precum cel de tranziţie post-decembristă), cu chiriaşi neglijenţi şi nepăsători sau dezastre precum cutremure, incendii, inundaţii sau chiar marile războaie.

Iaşul interbelic era populat de circa 35.000 de evrei, care locuiau în mare parte în centrul oraşului şi însufleţeau străzi precum str. Albă (Elena Doamna de azi), str. Golia (Cuza-Vodă de azi), str. Sfântul Nicolae cel Sărman (Vasile Conta de azi), str. Sf. Andrei, str. Sf. Lazăr, str. Armeană, str. Ştefan cel Mare, str. Lăpuşneanu, str. Păcurari, str. Arcu şi mai toate uliţele din zona Târgu Cucu şi din jurul Sinagogii (Prima sinagogă ieşeană datează din 1657). Din păcate, un tragic incident a avut loc de pe 27 până pe 29 iunie 1941, când peste 13.000 de evrei au fost ucişi. Ulterior, alţii au preferat să plece, astăzi rămânând doar circa 200 de familii de evrei în Iaşi.

Este o certitudine că Iaşul are nevoie de o fundaţie ori asociaţie puternică, vizibilă, care să aibă în program tocmai „salvarea” imobilelor-stil, de la jumătatea secolului XX sau mai vechi. Probabil că un preşedinte executiv al acestei viitoare asociaţii ar putea fi Avocatul Gianina Vera Poroşnicu; este un exemplu pentru toţi cei care vor să reconstruiască istoria ieşeană, să redea spiritualitatea şi specificitatea acestor bijuterii arhitectonice care au fost plăsmuite în oraşul nostru.

Trebuie să menţionez că un merit deosebit îl are Prof. Dr. Florin Cântic, Directorul Arhivelor din Iaşi, care, prin amabilitatea domniei sale, a pus de fiecare dată la dispoziţia tuturor celor interesaţi, printr-o promptitudine şi un profesionalism cu totul aparte, documente elocvente şi lămuritoare privind istoricul clădirilor din Iaşul Vechi ori al unor zone mai ample ale oraşului.

Toate aceste demersuri de redare a strălucirii Oraşului şi a viziunii cu accente patrimoniale a urbanisticii ieşene nu ar fi posibile fără concursul domnului Primar al Municipiului Iaşi Mihai Chirica, un apărător al fiecărei frânturi de istorie ieşeană. Viziunea domniei sale despre un Centru Vechi – bine definit –  este de notorietate. Sunt o sumedenie de proiecte culturale, educaţionale şi universitare iniţiate de Primarul Iaşului Mihai Chirica, realizate sau în curs de definitivare, care pun în valoare patrimoniul ieşean în strânsă legătura cu Comunitatea Evreiască de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Iar faptul că Mihai Chirica are în vedere realizarea unor proiecte comune cu primarul oraşului Ierusalim este lăudabil. Pe 8 Martie 2017, Primarul Iaşului s-a aflat la Tel Aviv, la invitaţia deputatului Ilan Gilon şi a rabinului Yosef Wasserman, participând la şedinţa specială de comemorare a Pogromului de la Iaşi, din iunie 1941. În Plenul Parlamentului israelian, Ilan Gilon le-a mulţumit ieşenilor şi lui Mihai Chirica pentru recunoaşterea rolului comunităţii evreieşti în istoria Iaşului, pentru combaterea antisemitismului şi promovarea toleranţei interetnice şi interreligioase. De asemenea, Primarul Mihai Chirica a avut o întâlnire cu preşedintele Parlamentului, Yuli-Yoel Edelstein.

Îmi doresc ca, în viitorul apropiat, imobilele-stil din Iaşi să fie renovate şi iluminate, pentru ca oraşul să capete din nou strălucirea de altă dată.

Asist. univ. drd. Vlad-Nicolae Nedelcu,

Consilier Local al Municipiului Iaşi – Secretar al Comisiei Social Culturală, Învăţământ şi Culte
Membru U.A.P. Iaşi