Casa cu cerdac şi dependințele ei, din dreapta Casei ,,Joseph Zoller”

În dreapta Monumentului Istoric „Joseph Zoller” se află o casă cu cerdac, construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea.  Clasic imobil boieresc tradițional, această clădire a fost clasată, la rândul său, drept Monument Istoric al Iașului.

Este, de altfel, și casa de la care provine numele străzii Elena Doamna.

Toți locuitorii zonei au numit-o și încă îi spun „Casa Elenei Doamna”, având în vedere că aici a stat, o scurtă perioadă, prima Mare doamnă a României, Principesa Elena Cuza,  la o mătușă de-a ei, boieroaică de sânge.

Într-o fotografie aeriană din 1935 (expusă pe site-ul Casei ,,Joseph Zoller”), aceasta casă cu cerdac apare cu rond de flori în mijloc, loc de întors caleștile și având curtea pavată în același fel ca și întreaga strada Albă (actuala stradă Elena Doamna), cu bolovani de râu.

Acest imobil reprezenta o imensă proprietate, cu foarte mult teren în spate, cu grajduri boierești, cu intrare secundară pentru trăsuri, ce se afla situată pe stradela existentă azi în spatele casei, numită și ea ,,Elena Doamna’’.

La Arhivele Naţionale se află conservat întreg dosarul casei. Numărul imobilului era 37, iar strada avea la 1899 denumirea de Albă, an când pare-se că se pun temeliile casei.

Nu avem multe informații anterioare anului 1915, pentru că nu existau evidențe cadastrale.

Toate documentele din arhive sunt scrise în penel, iar cele ulterioare anului 1910 poartă inscripția ,,Aprobat cu Decret Regal’’, având și antetul Primăriei Comunei Iași (denumirea orașului nostru în acea perioadă). Fiecare act are timbre cu imaginea lui Carol I.

Strada era situată în circumscripția Comisariatului Circa IV al Prefecturii Iași.

Documentele sunt semnate de către Prefectul Comunei, Primarul Comunei și arhitectul Comunei Iași, iar cel mai vechi act din dosarul de arhivă al casei datează din ianuarie 1895.

Ca profan, nu ca istoric, am constatat următoarele lucruri: se foloseau formule de politețe aleasă, termeni tipici și expresii caracteristice romantismului secolelor XVIII-XIX: „Domnule Primar, părinte al acestei urbii’’,  ,,cu toată stima’’, ,,prea aplecatele mele gânduri bune“ etc.

Se scria îngrijit și ortografic, în penel, și totul se făcea cu o mare responsabilitate (nu ca astăzi!), cerându-se autorizații pentru toate modificările aduse imobilului, dar și pentru reparații curente, chiar banale, ale burlanelor sau jgheaburilor.

Unul dintre proprietari, domnul Polak Aba, face după 1920 nenumărate reparații și extinderi ,,caselor sale’’ de pe strada Elena Doamna nr. 37. Se referă în acte la casa boierească, cu cerdac și la fostele grajduri boierești – cele din laterala dreaptă a curții Casei Elena Doamna (între timp, și strada își schimbă denumirea, din strada Albă, în strada Elena Doamna).

În preajma anului 1920, casa este restaurată  și i se reface și  fațada, de către gospodarul proprietar, evreul Aba Polak,  materialul folosit pentru aceste ample lucrări fiind cărămida arsă.

Aba Polak vinde apoi conacul boieresc soților Rasela și Adolf  Davidsohn, care fac o nouă primenire a casei (primiseră autorizație de la Delegația Consiliului Municipal să refacă imobilul cu ziduri de cărămidă masivă, pe fundație de piatră).